Sacrificiile umane, uciderea prizonierilor de război, îmbrăcarea pieilor de animale înainte de a porni la luptă se numărau printre ritualurile neobişnuite practicate de strămoşii noştri, din Antichitate.
1 Sacrificii umane dedicate lui Zamolxis
Cel mai cunoscut ritual atribuit dacilor era sacrificarea unui tânăr, care era astfel trimis ca sol zeităţii supreme. Istoricul antic Herodot relata că geţii credeau că atunci când pier vor merge la zeul lor Zamolxis. „Tot în al cincilea an aruncă sorţii şi întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorţul îl trimit cu solie la Zamolxis, încredintându-i de fiecare dată toate nevoile lor. Trimiterea solului se face astfel: câţiva dintre ei, aşezându-se la rând, ţin cu vârful în sus trei suliţe, iar alţii, apucându-l de mâini şi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagă de câteva ori şi apoi, făcându-i vânt, îl aruncă în sus peste vârfurile suliţelor. Dacă în cădere, omul moare străpuns, rămân încredinţaţi că zeul le este binevoitor, dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai e în viaţă”, informa autorul antic, în urmă cu două milenii şi jumătate, vorbind despre ritualurile geţilor.
2 Luptele cu norii învolburaţi pentru zeul suprem
Herodot relata un alt obicei bizar al strămoşilor noştri, practicat în timpul furtunilor, pentru a-şi îmbuna zeul suprem, numit înele izvoare Gebeleizis sau Nebelizis. „Când tună şi fulgeră, geţii trag cu săgeţile înspre cer şi ameninţă zeul, deoarece cred că acolo sus nu este alt zeu decât al lor”, scria Herodot, în Istorii. Potrivit filosofului Mircea Eliade, ritualurile aveau rolul de a ameninţa puterile demonice manifestate în nori. „Altfel zis, este vorba de un act cultural pozitiv. Se imită îndirect şi se ajută zeul fulgerelor, trăgând săgeţi împotriva demonilor tenebrelor”, afirma Mircea Eliade.
3 Prizonieri ucişi pentru zeul Războiului
Unele mărturii ale autorilor antici vorbesc despre ritualul sângeros pe care geţii îl închinau zeului războiului. Uciderea prizonierilor era dedicată zeului Marte.„Şi într-atât au fost de lăudaţi goţii, încât se spune că la ei s-a născut Marte, pe care înşelăciunea poeţilor l-a făcut zeu al războiului. De aceea spune şi Vergilius: <>. Pe acest Marte, goţii totdeauna l-au înduplecat printr-un cult sălbatec, căci victimele lui au fost prizonierii ucişi, socotind că şeful războaielor trebuie împăcat prin vărsare de sânge omenesc”, scria istoricul Iordanes, în Getica.
4 Vin vărsat în cinstea zeului
Ospeţelor pentru a aduce noroc Dionis, zeul petrecerilor şi al viei la grecii antici, era venerat şi în ţinuturile locuite de geţi, cel puţin până în vremea regelui Burebista, care ar fi interzis cultivarea viei. Un obicei aducător de noroc era menţionat cu privire vin. „Tracii beau vin neamestecat deloc şi îl împrăştie pe hainele lor, socotind că este o deprindere frumoasă şi aducătoare de fericire“, afirma istoricul şi geograful antic Platon.
5 De ce îmbrăcau piei de lupi
Lupii erau considerate animale sacre ale strămoşilor noştri, potrivit unor istorici, care ofereau înţelesul de lupi numelor de daci. Unul dintre ritualurile amintite era cel de „transformare” al războinicilor în fiare sălbatice. Fiecare tânăr îmbrăca piei de lupi şi practica un ceremonial prin care venera animalul sacru. „Acesta trebuia să-şi transmute umanitatea printr-un acces de furie agresivă şi terifiantă, care îl asimila carnasierelor turbate. Pentru a deveni războinic redutabil se asmila magic comportamentul fiarei, în special al lupului şi se îmbrăca ritual pielea lupului fie pentru a împărtăşi felul de a fi al unui carnasier, fie pentru a semnifica preschimbarea în lup”, relata savantul Mircea Eliade.
adeevarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu