Diferenta de opt zile intre Sangiorz si 1 mai, pe de o parte, si de patru zile intre Samedru si 1 noiembrie, pe de alta parte, compenseaza, intr-un fel, diferenta de latitudine geografica intre tinuturile carpato-ponto-danubiene si tinuturile celtice, unde desprimavaratul iti face aparitia ceva mai tarziu.
Acceptand corespondenta celor doua perechi de date, din calendarul celtic si calendarul popular romanesc, J.G. Frazer scria:
„daca aceste termene au relativ putina insemnatate pentru agricultorul european, ele sunt deosebit de importante pentru crescatorul de vite caci, la apropierea verii, el iti scoate vitele pe camp sa pasca iarba frageda, iar cand se apropie iarna le aduce inapoi, in adapostul si caldura grajdurilor. In consecinta, nu pare lipsit de temei ca impartirea celtica a anului in doua semestre, la inceputul lunii mai si la inceputul lunii noiembrie, sa-si fi avut originea in vremurile cand celtii erau in primul rand un popor de pastori, a carui hrana depindea de cirezile sale, si, ca urmare, marile epoci ale anului erau legate pentru el de momentul cand vitele ieseau din gospodarii la inceputul verii si cand se intorceau din nou in grajduri, o data cu sosirea iernii.
Chiar in Europa centrala, departe de regiunile ocupate acum de celti, se pot regasi clar urmele unei impartiri similare a anului…Dintre cele doua sarbatori, Ziua Tuturor Sfintilor era cea mai importanta inca din vechime deoarece celtii par a fi considerat ca anul incepe mai degraba din aceasta zi decat de la data sarbatorii beltane. In insula Man, adevarata reduta in care limba si civilizatia celtica au rezistat cel mai mult asediului invadatorilor saxoni, ziua de 1 noiembrie, stil vechi, a fost considerata ziua Anului Nou pana in timpurile din urma. Astfel, in Man, cete de oameni mascati colindau in Ziua Tuturor Sfintilor, stil vechi, cantand un anumit cantec „Hogmany”, care incepea cu cuvintele: „Noaptea asta este noaptea Anului nou, Hogunaaa” (Frazer, 1980, vol. V).
Aceeasi ocupatie, cresterea animalelor, si aproximativ aceleasi conditii geografice oferite de latitudinile medii ale continentului european au generau un calendar asemanator, cu inceput de an toamna, la sfarsitul lunii octombrie. Ipoteza conform careia populatia straromaneasca, probabil si cea dacica, a avut in uz, asemanator celtilor, un calendar cu inceput de an toamna, celebrat in ziua in care se sarbatoreste azi Samedru, este confirmata si de dansul ritual al pastorilor banateni, executat numai de doua ori pe an: la imperecherea oilor, si dupa sase luni, la alesul sau formarea turmei.
Ion Ghinoiu – Sarbatori si obiceiuri romanesti, Ed. Elion, 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu