Acest gen de informații le cad greu denigratorilor culturii geto-dacice. Acest gen de informații nu vor fi găsite în cărțile de istorie, deși ar trebui să constituie capitole obligatorii, iar istoricii sistemului se vor preface că nu există sau că nu au relevanță.
Înainte ca Imperiul Roman să fie condus de DACUL Galerius (între 305 și 311 e.n.), cel care conform lui Lactantius (în lucrarea „De mortibus persecutorum”) a dorit să schimbe chiar titulatura Imperiului Roman în cea de Imperiul Dacic, un alt geto-dac a ajuns împărat roman. Este vorba de Regalianus, despre care găsim acest pasaj în lucrarea Historia Augusta (o colecție de biografii ale împăraților romani, din perioada 117-284 e.n.):
„Regalianus îndeplinea funcția de comandant militar în Iliria și a fost făcut împărat (a domnit între 258-268 e.n. – n.m.). Autorii acestei fapte au fost locuitorii din Moesia (Dobrogea și nordul Bulgariei – n.m.). Acest Regalianus a fost un bărbat priceput în treburile militare și suspect lui Galienus (Împărat roman – n.m.) încă de mai nainte, deorece părea că este demn de domnie. Se spune că el era de neam dacic și chiar rudă cu însuși Decebal.„
Moneda cu chipul lui Regalianus
Desigur, Galerius și Regalianus nu sunt singurii împărați romani de origine geto-dacică. Numărul celor cu rădăcini traco-geto-dacice se ridică la câteva zeci, printre ei fiind și uriașul (la propriu) Maximin Tracul, ciobanul devenit militar și apoi Împărat Roman, un om care avea aproape 2,5 metri înălțime.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu